Scurtă introducere în această arhivă
Acest Tribunal a reprezentat o parte din eforturile guvernelor SUA şi Aliaţilor pentru a determina cui aparţine responsabilitatea pentru cel de al II-lea razboi mondial şi a-i face răspunzători pe cei care au comis crime împotriva umanităţii. Între anii 1945 şi 1948 mai multe procese au avut loc în Palatul de Justiţie din oraşul german Nurnberg, de unde şi numele acestui proces.
Acest Tribunal special a constat din 13 procese, primul împotriva "principalilor criminali de război" intitulat "SUA, Franţa, Marea Britanie şi URSS contra Nerman Goering şi aliaţii". Acest proces s-a desfaşurat între 1945 şi 1946 şi s-a terminat cu condamnarea acuzaţilor la închisoare pe termen lung sau pedeapsa capitala pentru mulţi dintre ei.
Interesant, acesta a fost primul proces împotriva conducatorilor militari şi politici ai regimului nazist şi a fost numit "Procesul de la Nurnberg". Acest fapt este, din punct de vedere istoric, neadevarat. Mai mult, el a distras atenţia de la adevaraţii "criminali de razboi" care, cu puterea lor economica, au finanţat ridicarea naziştilor şi pregatirea celui de al II-lea razboi mondial.
Conducatorii IG Farben acuzaţi
Fritz ter Meer (1884-1967)
- membru al comitetului executiv al IG Farben, membru al comitetului de munca şi tehnic, director al secţiunii II
- 1943 - plenipotenţiar pentru Italia din cadrul Reich-ului ministerial pentru armament de razboi, economist militar, şef responsabil pentru Auschwitz
- 1948 - gasit vinovat pentru 'jefuire şi înrobire' şi condamnat la 7 ani de detenţie. Eliberat în 1952.
- 1955 - membru în conducerea Bayer
- 1956-1964 director al Bayer, al Th.Goldschmidt AG, director deputat al Commerzbank, Bank-Association AG, membru al Waggonfabrik Uerdingen, Waggofabrik Duesseldorfer AG, asociaţia bancara West Germany AG şi întreprinderile industriale unite AG (VIAG)
Otto Ambros (1901-1990)
- membru al IG Farben, comitetul executiv 1938-1945, membru al comitetului chimic şi director al agenturii K, consilier special al departamentului Krauchs F+E pentru planul de 4 ani, director al comitetului chimic, comitetul pentru pulberi şi explozivi în departamentul arme, conducator în industria militara
- responsabil pentru alegerea locaţiei, planurilor, construcţiei şi funcşionarii IG Auschwitz ca manager operaţional.Director al Buna-Works şi producerea de combustibil sintetic
- 1945-recompensat cu Crucea cavalerilor şi crucea serviciului distins
- 1948 gasit vinovat pentru înrobire şi condamnat la 8 ani de detenţie
- 1952 eliberat
- începând cu 1954 director, director adjunct şi membru al conducerii Chemie Grunenthal, Pintsch Bamag AG, Knoll AG, Feldmuhle Papier-und Zellstoffwerke, Telefunken GmbH, Grunzweig & Hartmann, Internationale Galalithgesellschaft, Industrieunternehmungen (VIAG) cu ramurile subsidiare Scholven- Chemie si Phenol - Chemie ca şi consilier al lui F.K. Flick şi al US Industrialist J.P. Gracesi este implicat în scandalul 'Flick scandal' la începutul anilor 1980.
Herman Schmitz (1881-1960)
- membru al IG Farben în comitetul executiv (1926-1935), director al consiliului director 1935-1945 şi conducator al finanţelor
- conducator al finanţelor militare, membru al partidului Nazist (NSDAP)
- 1941 distins cu crucea serviciului deosebit, clasa l
- 1948 gasit vinovat pentru jaf şi condamnat la 4 ani închisoare. Eliberat în 1950
- 1952 membru în consiliul director al German Bank Berlin West
- 1956 conducator de onoare al uzinelor 'Rheinish Steel Plants'
Fritz Gajewski (1888-1962)
- membru al comitetului executiv al IG Farben 1931-1945, director al secţiunii a III-a (punct de contact la Dynamite nobel)
- la Nurnberg a fost gasit nevinovat pentru toate capetele de acuzare
- 1949 - director plin, 1952 director al consiliului director al Dynamite Nobel AG
- 1953 - Distinsa Cruce pentru Serviciu a Republicii Federale Germane
- 1957 pensionare, director de onoare la Dynamite Nobel AG, director al consiliului director al Genschow & Co. şi Chemie-Verwaltungs AG, membru director al Huels AG şi al minelor Gelsenkirchener.
Heirich Buetefisch (1894-1969)
- membru al comitetului executiv al IG Farben (1934-1945), director adjunct al secţiunii I, director al sintezei benzinei pentru IG Auschwitz
- 1932 (împreuna cu Gattineau) a avut o discuţie cu Hitler, care a definit pactul petrolului, 1936 - co-participant al lui Krauch la planul de 4 ani ca reprezentant al producţiei de petrol în Ministerul Armatei
- SS Obersturmbannfuhrer, conducator militar industrial, recompensat cu crucea 'prieten al Reich-ului, conducator SS'
- 1948 gasit vinovat pentru "înrobire", condamnat la 6 ani de închisoare
- 1951 eliberat
- 1952 membru în comitetul de supervizare al Ruhr-Chemie si Kohle-O1-Chemie printre altele
- 1964 Distinsa Cruce pentru Serviciu a Republicii Federale Germane. Distincţia i-a fost retrasa dupa 16 ani datorita protestelor violente
Friedrich Jaehne(1879-1965)
- membru al comitetului executiv al IG Farben (1934-1945), inginer şef al IG, director adjunct al BG Central Rhine/Maingau
- 1943 conducatorul departamentului de economie militara, distins cu Distinsa Cruce pentru Serviciu clasa I. În 1948 gasit vinovat pentru "jefuire" şi condamnat la 18 luni de detenţie
- 1955 membru supraveghetor al "noii" Farbwerke Hoechst. În acelaşi an, avansat la poziţia de director supervizor - Karl Winnacker a spus: între timp s-a dat legea lichidarii concluziilor şi ne-a eliberat de regulamentele discriminatorii. Aşa ca putem sa-l adaugam pe Friedrich Jaehne, inginer şef al vechiului IG, la consiliul de supervizare. El a prezidat acest comitet pâna în 1963. În 1945 nici unul dintre noi nu s-ar fi gândit ca noi doi vom putea coopera la conducerea companiei noastre".
- conducator al consiliului Director al Alfreds Messer GmbH (mai târziu Messer Griesheim), membru în comitetul de supervizare la Linde
- 1959 Dr. Ing. E.H. al TH Munich,1962 medalia serviciului bavarez, senator onorific al TH Munich, distins cu Distinsa Cruce pentru Serviciu a Republicii Federale Germane
Carl Krauch (1887-1968)
- membru al comitetului executiv al IG Farben 1926-1940, directorul consiliului director 1940-1945, director al centrului de coordonare W, director al biroului economic al Reich-ului, plenipotenţiar pentru probleme speciale cu privire la producţia chimica, conducator militar industrial
- 1943 distins cu crucea cavalerului pentru servicii distinse de razboi
- 1948 gasit vinovat pentru "înrobire" şi condamnat la 6 ani de închisoare. Eliberat în 1950
- 1955 membru al consiliului director al Huels GmbH
- In 1956 la Curtea de Judecată de la Auschwitz considera că: 'ei sunt elemente anti-sociale, aşa-numiţi prizonieri politici' (referindu-se la prizonierii de la Auschwitz-Monowitz).
Carl Wurster(1900-1974)
- Membru al comitetului executiv al IG Farben 1938-1945, director al BG Rinul de sus, membru director al DEGESCH
- Conducatorul economiei militare şi al consiliului consultativ economic militar al camerei economice din cadrul Reich-ului
- 1945 distins cu crucea cavalerului pentru servicii de razboi deosebite
- la Nuremberg a fost gasit nevinovat pentru toate capetele de acuzare
- 1952 director la "noul" BASF, director pentru Duiburger Kupferhuette si Robert Bosch AG, membru al boardului la Augusts Viktoria, Bunawerke Huels GmbH, Suddeutschen Bank, Deutschen Bank,Vereinigten Glanzstoff, BBC, Allianz, Degussa, 1965 pensionare ca director al consiliului director al BASF
- 1952 profesor onorific al Universitatii Heidelberg, Dr. rer. RK h.c.la Universitatea Tubingen,1953 Dr. ing. la TH Munich, 1955 distins cu crucea cavalerului Republicii Federale Germania, medalia serviciului bavarez, 1960 dr. rer. Al Universităţii din Mannheim, senator onorific al universităţilor din Mainz, Karlsruhe si Tubingen, 1967 premiul Schiller al oraşului Mannheim, cetaţean de onoare al universităţii din Stuttgart, cetaţean de onoare al oraşului Ludwigshafen, preşedinte al federaţiei industriilor chimice, vicepreşedinte al companiei Max-Planck, compania chimiştilor germani.
